⠀
Sindromul impostorului îl simt și îl trăiesc cu toată intensitatea. Eu îl privesc ca un punct forte pentru evoluția oricărei persoane.
⠀
Punctez doar câteva avantaje:
✨te motivează.
Când mereu ai sentimental de “it’s not enough”, poți face două lucruri: să fugi și să te ascunzi în carapace a ta, sau să demonstrezi cel puțin pentru tine însuți - că meriți cu adevărat ceva. Dacă alegi a doua variantă, acest sentiment poate fi un motivant puternic. Vei încerca, vei învăța lucruri noi, vei dobândi noi abilități și vei pune întrebările corecte până când vei fi suficient de bun în rolul tău.
⠀
✨te ține în tonus.
Cei care sunt foarte încrezuți în ceea ce fac adesea nu-și admit greșelile și, în consecință uită să-și dezvolte abilitățile, să-și lărgească orizontul și să-și dezvolte creativitatea, adică să facă lucrurile necesare pentru succes. Cei care poartă cu ei de-a lungul vieții acest sindrom sunt extrem de ambițioși, flexibili și creativi.
⠀
Desigur, vei învăța ceva nou. Dar nu trebuie să te potrivești cu noul tău rol. Doar fă-ți munca cu dedicație și atât.
⠀
Soluția❗️Noi suntem obișnuiți să spunem că e ceva rău, dar, cei mai buni specialiști sunt cei care au acest sindrom, pentru că mereu se perfecționează, mereu învață.
⠀
Ce le lipsește? Cred că mai multă încredere în ceea ce știu și pot să realizeze. De acest lucru am grijă de obicei eu 😉
⠀
Important e să conștientizăm că îl avem și să acționăm. Acest lucru trebuie să fie un punct de motivație. Atât!
⠀
‼️Și încă un lucru important: Mai bine lucrezi cu cineva care are acest sindrom și știi că o să se străduie și mai mult, decât cu un snob care s-a oprit din dezvoltare și a ajuns la nivelul dorit.
⠀
Da, eu sufăr de acest sindrom, și nu-mi e frică să spun acest lucru, pentru că acest sindrom mă ajută să fiu versiunea mea mai bună și să evit monotonia din viața mea.
⠀
Tu în ce relații ești cu acest sindrom? Prietenești cu el sau alegi să îl ignori, la fel cum o faci cu vriun fost(ă)?
